Nouvelles
R U N N I N G O U T O F T I M E ~ Cronică „Cum vă place” de Irina Zlotea
Shakespeare se dovedește a fi, din nou și din nou, o sursă nesecată de inspirație și un furnizor generos de idei creative, chiar până la propria epuizare și golire de sens. Să îi zicem acestei situații paradoxale „binecuvântarea și blestemul geniului”. Totuși, dacă artiștii nu ar împinge limita și gustul artistic al publicului cu orice risc, probabil că nimic nou nu ar mai apărea (la un moment dat) sub lumina... reflectoarelor, iar, pe de altă parte, uneori e nevoie să ne răsturnăm reperele culturale absolute, pentru ca acestea să se înnoiască în ochii noștri, odată cu schimbarea vremurilor. În acest sens, deși spectacolul semnat de Botond Nagy la Teatrul Matei Vișniec din Suceava nu împlinește o revoluție a sensurilor și esteticilor, putem spune că testează într-adevăr limite și gusturi. Așadar, vă anunț de la început, dacă doriți „să vedeți Shakespeare” nu v-aș recomanda această producție. Dacă doriți însă o experiență teatrală cu variațiuni de entertainment app, aici e locul potrivit unde să vă petreceți seara. Fiindcă această versiune de Cum vă place este mai aproape de grafia afișului realizat de George Roșu, acel Cum vă plake insinuând dintru început jargonul actualizat al convenției la care sunteți invitați.
Spectacolul se configurează ca un colaj îndrăzneț de citate shakespeariene și auto-referințe regizorale, cu trimiteri la cultura tiktok, la mainstreamul globalizat, dar și la „marea familie”
teatrală autohtonă. Abordează foarte asumat direcția „de toate pentru toți”, mergând foarte liber pe tema „ce ne (mai) place nouă, celor de astăzi”, fără să scape din vedere sensibilități umane unanim valabile. Shakespeare interferează cu sine (pe lângă câteva replici din Cum vă place, avem de pildă câteva inserții notabile din Hamlet și nu numai – libertarea de „a fi”, dragostea și moartea fiind câteva dintre subiectele preferate), iar textele păstrate din improvizațiile echipei imprimă o energie aleatorie, ca un permanent scroll, unde glisăm rapid de la tristețe și suferință, la isterie comică și aberație. Ceea ce, pe de-o parte, redă ritmurile unei realități artificiale, a dependenței
de noutate și dopamină, însă, pe de altă parte, deturnează prea des momentele puternice cu profunzime și sens.
Pădurea Arden este văzută de regizor (așa cum el însuși mărturisește) ca un teritoriu interior personal, un spațiu al misterelor, al coliziunilor și al fanteziilor. Acest spațiu simbolic este transpus scenic de scenografa Ioana Ungureanu
și de video designerul Mihai Nistor ca un loc acaparat de digital, suspendat în oniric, bântuit de insolit, singurătate și de atracții ready-made. Aici este locul în care natura, reclamele și propaganda rulează pe aceleași ecrane, iar LED-urile circulare luminează frumusețea și grotescul deopotrivă. În această imersiune într-o pădure atipică, suntem
însoțiți de cele mai diverse și neașteptate apariții: capre tradiționale, un fals Richard III tulburat de coșmaruri (sau pur și simplu un suflet muribund), un preot posedat de groparul din Hamlet, o Julieta care găsește consolare după rateul amoros într-un uriaș pahar de vin, cele trei babe-vedete din Întoarcerea acasă, alături de generalul lor ș.a.m.d. Însă, nu aceste false personajele par să fie pierdute în Arden, ci mai de grabă noi, spectatorii, ce suntem purtați aiurea de curenții spectacolului, agățați de o idee sau alta, după percepția fiecăruia.
Botond Nagy vădește sensibilitate, viziune critică asupra lumii și asumare când vine vorba de o estetică la limita comercialului, iar în această montare își etalează o bună parte din calitățile sale creative (înclinața sa pentru poezie și vizual fiind reale atuuri). Gustă din toate, după placul său, ne invită și pe noi să facem asemenea, dar lipsa de concizie irosește multe premise regizorale valabile și sabotează posibila coerență și aprofundarea a una-două teme consistente. Evidentă este, de pildă, viața măsurată în timpii irosiți absent pe social media, încercând să amuțim nevoia noastră intrinsecă de apropiere. O temă care cere explorarea fricilor (ne)cunoscute care ne fortifică într-o
existență tragică, smulsă din rădăcini. Însă, oricum nu de piste de gândire duce lipsă spectacolul.
O reușită se înscrie în contul trupei, nu doar pentru disponibilitatea de a se implica sincer și entuziast în acest spectacol, dar mai ales pentru profesionalismul tonic de care a dat dovadă. Au ieșit în evidență Alexandru Marin cu monologul hamletian din deschidere (un început de spectacol foarte bine structurat, de altfel!) și Horia Andrei Butnaru cu momentul Poate că lumea se sfârşeşte aici (poem al autoarei nativ americane Joy Harjo). Totuși, un racord mai bun cu sala la momentele de improvizație era necesar, pentru că uneori poantele se consumă repede, devin repetitive și se lungesc inutil, iar publicul se deconectează de la spectacol.
În prim-plan este și Claudiu Urse, care propune un sound design în spiritul direcției de scenă și creează, împreună cu lighting designul lui Cristian Niculescu, o atmosferă cool, cu accente de concert Afterlife și film SF, pe gustul unui public vibrant și nerăbdător, în al cărui playlist cântă pe repeat Doja Cat, muzică house și techno sau chiar manele (o divagare ironică când replica Alo textu-i baza!, face referință la hitul Alo baza baza a lui Tzancă Uraganu).
Un mash-up teatral greu de digerat pentru publicul ce preferă spectacolele cu o altă consistență poetică și ideatică (cum ar fi mai degrabă Electra la Teatrul Maghiar de Stat Cluj Napoca sau Cuvântul progres rostit de mama... de la Naționalul bucureștean, tot în regia lui Botond Nagy), Cum vă place ar putea fi mai aproape de spectatorii foarte tineri (Gen Z). Pentru ei, teatrul trebuie să primească o formă atractivă și relevantă, cum e în acest caz. Așa cum am văzut în seara reprezentației la care am fost, deși în general (indiferent de vârstă) spectatorii l-au primit bine, de de-
parte cele mai însuflețite aplauze au venit din partea adolescenților din sală, care au rezonat puternic cu estetica propusă de echipa artistică a spectacolului.
Teatrul Matei Vișniec Suceava – Cum vă place, după William Shakespeare și improvizațiile echipei.
Regie: Botond Nagy. Scenografia: Ioana Ungureanu. Sound design: Claudiu Urse. Lighting design:
Cristian Niculescu. Video design: Mihai Nistor. Coregrafie: George Pop. Cu: Bogdan Amurăriței, Răzvan
Bănuț, Horia Andrei Butnaru, Cristina Florea, Diana Lazăr, Delu Lucaci, Alexandru Marin, Cătălin
Ștefan Mîndru, Clara Popadiuc, Robert „Watzzy” Watzatka.
Data premierei: 16 decembrie 2023.
~ Horia Andrei Butnaru și Răzvan Bănuț .
