Events
A ȘASEA ZI DE FESTIVAL
25 mai - a șasea zi de festival, de la ora 11:00, cei mai mici iubitori ai teatrului, copiii, au fost invitați la spectacolul Stația clovnilor, regia Ana Crăciun Lambru. Acest spectacol nonverbal se adresează întregii familii și este pus în scenă de Teatrul pentru Copii și Tineret „Luceafărul” Iași.
Despre noua creație Ana Crăciun Lambru spune: ″Stația clovnilor e un spectacol pe care o să vrei să-l vezi din nou și din nou, cu cei mici și, apoi, și cu unul sau doi bunici. Te vei îndrăgosti de un personaj sau de toate deopotrivă. Vei râde de bătrânelul ce pierde trenul și vei căpăta alături de el o poftă nebună de joacă și de visare insuflate de clovnii ce apar din toate părțile când timpul se oprește în loc. Stația clovnilor îți va pune inima la locul ei și îți va purta mintea departe, într-o lume în care totul e mai frumos atunci când îmbrățișezi copilul din tine!″
Regia și ilustrația muzicală: Ana Crăciun Lambru
Concept costume și păpuși : Alexandra Budianu
Concept decor: Elena Iorga
Muzica: Diana Roman
Distribuţie: Gabriel Lazăr/ Cătălin Cucu (Bătrânul); Cristian Gheorghiu/ Dragoș Maftei (Controlorul); George Cocoș/ Paul Sobolevschi (Muncitorul); Alexandru Iurașcu/ Claudiu Gălățeanu (Somnorosul); Mariana Teleman/ Carmen Mihalache (Femeia de serviciu); Elena Zmuncilă/ Beatrice Volbea (Casierița); Ioana Corban/ Liliana Mavriș Vârlan (Aiuritul); Raluca Pintilie/ Ionela Arvinte (Copilul).
Al doilea eveniment al zilei de 25 mai, a fost conferința „Arta teatrului, formă subiectivă de arhivare a istoriei” susținută de Oltița Cîntec, în spațiul expozițional al teatrului!
"Cum se raportează teatrul la istorie și mai ales la cea recentă? E unul dintre atributele artei scenice să se implice activ în viața societății reflectând evenimente recente, documentându-le și arhivându-le prin creații scenice? E necesară o privire imediată către fapte care suntem siguri că vor fi consemnate în cronologia actualității? Ori e înțeleaptă o distanțare pe care trecerea timpului o garantează în planul obiectivității? Sunt numai câteva dintre întrebările la care conferința mea va încerca să răspundă." - Oltița Cîntec
Oltița Cîntec este critic de teatru, doctor în Teatrologie, conf.univ.dr. la Facultatea de Teatru a Universității Naționale de Arte ″George Enescu″ din Iași, director artistic al Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPT) și al Teatrului Luceafărul din Iași, președintă a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru România (AICT.RO).
În cadrul conferinței susținută de Oltița Cîntec va avea loc și lansarea volumului „Un virus pe scena lumii. Teatru și pandemie 2.0”, volum coordonat de domnia sa, apărut la editura Timpul 2020.
Al trilea eveniment al zilei de 25 mai - Voices, după Samuel Beckett, un spectacol devised Dumitriana Condurache și Andrei Grigore Sava: , ce a avut loc la Centrul de Arhitectură, Cultură Urbană și Peisaj „Uzina de Apă”.
„Corpul este numitorul nostru comun și scena dorinței noastre și a suferinței noastre. Vreau să exprim prin el ce suntem, cum trăim și cum murim.” (Kiki Smith)
Samuel Beckett s-a exprimat prin cuvinte, însă cuvintele lui au corp. De aceea este foarte greu atunci când alegi să dramatizezi o proză a lui Beckett, fiindcă trebuie să lași goluri – când pentru cuvinte, când pentru acțiuni. Altfel, textura cuvintelor lui își este suficientă sieși, nemaiavând nevoie de rostire scenică.
În Malone moare, textul de la care am pornit dramatizarea transpusă cu titlul Voices (Voci), un scriitor își face inventarul vieții și operei, aparent ratate ambele – dar nu trebuie să ne lăsăm păcăliți. Ratarea nu se află în lipsa succesului sau a șansei, ci în însăși condiția umană, care, după Beckett, este una tragică: odată ce te naști ești destinat sfârșitului.
La Beckett, ludicul, chiar și în forma lui tragică, este prezent, astfel încât nu știm până la capăt de ce natură este neputința personajului său: în orice caz, identitățile lui sunt multiple: Malone, Macmann, (Murphy, Mercier, Moran) – și lista ar putea continua. Putem să ne gândim la o schizoidie datorată singurătății. Sau la condiția umană generală: un Everyman supus aruncării în lume, din întâlnirea cu care are parte de acte ratate: de scriere, de amor. A se povesti și a-i povesti pe ceilalți rămâne singura ocupație existențială care îi rămâne pentru a se salva, într-un fel, din vidul existenței. Și a-și justifica trecerea prin lume.
De asemenea, inventarul, un ritual al sfârșitului în care își pune lucrurile în ordine – iar dacă va reuși, se va elibera. Inventarul mai e și o mnemotehnică, o tehnică prin care încearcă să își salveze cea mai specifică dintre calitățile umane: memoria, legând obiecte de noțiuni, locuri și activități. Ca în orice formă de artă, condiția autorului influențează, direct sau nu, ceea ce scrie/ produce.
E greu să ai acces la universul intim al unui astfel de personaj fără un anume voyerism. În cazul lui Malone însă, el se oferă pe sine ca martor și raisonneur, adresând direct publicului o parte dintre concluziile sale filosofice și existențiale.- Dumitriana Condurache, regizor
„Un actor și un regizor - Andrei-Grigore Sava și Dumitriana Condurache, un întreg fuzional, care, pentru un ceas, paradoxal, au oprit, de fapt, timpul, aruncându-ne în hăurile unui inventar și ale unei recapitulări existențiale ce aparțin unui cadavru viu. Care s-ar putea să fie oricare dintre noi, suspendați între copilăria neverosimilă și viața însăși umplută vârf de cruzime. Malone, Macmann, Mercier, Moran, tot atâtea identități suprapuse care nu reușesc să ascundă vidul și nebunia. Dar mai ales desăvârșita singurătate.
Un text insoutenable, dacă n-ar fi tăcerea trupului permanent dezarticulat. Un trup ca un semn, un trup pictural - când strigătul lui Edvard Munch, când răstignirea lui Hristos a unui Mantegna, când chipul nespus de trist al unui Caravaggio. Un trup lipit de orizontalitatea gravității, a cărui verticalitate temporară e doar un zvâcnet înainte de moarte.
Nimic nu a scurt-circuitat acest text de o atrocitate și de o religiozitate a atrocității insoutenables. Nici decoruri, nici costume, nici obiecte inutile. Doar lumina, care a însoțit simbolic căderile și ridicările neterminate ale acestei ființe defecte, alunecând dinspre albastrul spectral spre galbenul neiertător al realității. Și întunericul. Cel al morții, dar mai ales al vieții trăite ca o anticameră a morții.” - Sorina Dănăilă, profesor, blogger cultural
Autor: după Samuel Beckett
Regia: un spectacol devised Dumitriana Condurache și Andrei Grigore Sava
Light design: Ioan Ursulescu
Distribuția: Andrei Grigore Sava
Ziua de azi, 25 mai, s-a încheiat cu un memorabil concert cu Ada Milea, Bobo Burlăcianu, Anca Hanu și Cristi Rigman - Concert'n 4!
Ada Milea este o actriță și o cântăreață recunoscută pentru ironiile inteligente și sarcasmul de bun gust, iar împreună cu Bobo Burlăcianu, Anca Hanu și Cristi Rigman creează cocktailuri artistice pline de umor, declanșând un amalgam de trăiri în rândul spectatorilor, prin piese și momente actoricești expresive.
Vă așteptăm la un concert cu personaje de o tristețe comică zguduitoare. Nici muzică, nici teatru, sau (poate) amândouă exact în același timp. Despre: muște, iarbă, femei ideale, pușcărie, alcool, rugăciuni, porci mâncători de oameni, vecini traficanți de jucării, etc.
