News
Dramaturgul Matei Vişniec a primit distincţia de excelenţă a Prefecturii Suceava
18 MAI 2018
DE MIHAELA TCACIUC,
Dramaturgul Matei Vişniec a primit, ieri, distincţia de excelenţă a Prefecturii Suceava şi a fost înscris în „Cartea valorilor bucovinene”. Festivitatea s-a desfăşurat în deschiderea reuniunii Colegiului prefectural, în prezenţa şefilor de instituţii din judeţ.
Prefectul Mirela Adomnicăi a precizat că distincţia de excelenţă i se acordă dramaturgului Matei Vişniec în semn de recunoştinţă pentru susţinerea înfiinţării teatrului la Suceava şi pentru sprijinul acordat promovării acestuia.
Adomnicăi a subliniat că dramaturgul născut la Rădăuţi şi stabilit la Paris a avut o mare contribuţie pentru înfiinţarea teatrului de la Suceava.
„Avem un teatru tânăr, energic, care a reuşit să aşeze Suceava pe harta teatrală a ţării. Mărturie în acest sens stau aprecierile criticilor de specialitate care au considerat această instituţie culturală, înfiinţată de doi ani de zile, deasupra multor alte teatre din ţară” a spus Mirela Adomnicăi.
La rândul său, Matei Vişniec a mulţumit pentru distincţia primită şi a mărturisit că acum se află „la jumătatea drumului”, după ce a petrecut 31 de ani în România şi 31 de ani în Franţa.
„Se întâmplă ceva. Sunt pe muchie şi îmi dau seama de un adevăr extraordinar. Îmi dau seama că sensul plecării este de fapt întoarcerea. Sunt milioane de români care au plecat la muncă în străinătate şi care încă nu ştiu că sensul plecării lor este întoarcerea. Uneori ei nu se întorc. Uneori copiii lor îşi caută rădăcinile. Bucovina este un teritoriu extraordinar de bogat în rădăcini. Eu cred că cine se naşte în Bucovina parcă are un plus de rădăcină în el: îl roade gândul întoarcerii sau poate gândul de a face ceva până la urmă pentru locul de unde a plecat” a spus Matei Vişniec.
Acesta a mai arătat că a scris un roman, „Iubirile de tip pantof. Iubirile de tip umbrelă…” în care analizeză sursele iubirii sale pentru teatru şi că la 50 de ani de când a început să scrie a înţeles faptul că tradiţiile populare şi ceremoniile la care a asistat în copilărie, în Horodnic, în satul natal al mamei sale, îi sunt rădăcinile pasiunii pentru teatru.
„Eram un copil şi mă uitam fascinat la nunţi, la botezuri, la înmormântări. Fiecare astfel de ceremonie era pentru mine un mister. Mă duceam cu uratul, cu clopoţelul. Niciodată n-am fost mai bogat decât atunci când primeam şapte nuci şi trei mere colindând pe la ferestre. Toate acele evenimente au încolţit în sufletul meu şi mi-au dat conştiinţa că există o dimensiune extraordinară a ideii de ceremonie. Trebuie să mergem la teatru, pentru că acolo se întâmplă ceva miraculos. De acolo mi-am tras eu şi temele, şi subiectele, şi dorinţa de a scrie piese de teatru, noi forme de ceremonie” a menţionat maestrul Matei Vişniec, subliniind că Bucovina este un tezaur în materie de tradiţie şi de folclor.
Totodată, dramaturgul a precizată că spectacolele care s-au creat la Suceava sunt competitive pe plan naţional şi internaţional şi că este important ca acest teatru să evolueze.
„Să nu ne panicăm dacă vreodată mai iese şi vreun spectacol discutabil, contradictoriu sau care nu ne place. Aşa este aventura artistică. Nu trebuie să ne placă tuturor totul, iar când un spectacol este discutabil, este atât de important să discutăm în mod inteligent de ce nu ne place un spectacol în întregime sau parţial. Pentru că un loc precum teatrul pe care îl aveţi este destinat să dezvolte spiritul critic. Spiritul critic se dezvoltă prin şcoală, prin teatru, prin întâlniri, prin discuţii, prin reflecţii şi chiar atunci când nu ne place un spectacol, tot spiritul critic se dezvoltă. Un teatru este o cauză locală, naţională, comună, sufletească, care în orice moment cred că trebuie sprijinit. Am fi infinit mai săraci dacă nu l-am avea pe Eminescu, pe Caragiale, dacă n-am avea marea literatură română, dacă nu am avea teatre naţionale şi dacă nu am avea teatrul de la Suceava” a conchis Matei Vişniec.
Directorul Teatrului Municipal „Matei Vişniec” Suceava, Carmen Veronica Steiciuc, a mai adăugat că şi publicul are un rol important şi că fără spectatori, teatrul îşi pierde din valoare.
„Sperăm să mergem în continuare cât mai sus şi poate să ajungem într-o bună zi un teatru naţional” a declarat Carmen Veronica Steiciuc.
