News
Omul primitor de admirație nu duce dor
„Eu am mai umblat. Am fost angajat 4 ani la Piatra Neamț și am mai colaborat pe la Constanța, Bacău, Deva și cu Opera din Iași. La finalul lui 2016 am plecat din Piatra Neamț și am ajuns la București. Am încercat pe-acolo, dar am eșuat eroic. Și se organiza concurs la teatrul din Suceava. M-am gîndit că decît să stau pe tușă mai bine vin la Suceava. Eu mă știam dinainte cu Cosmin Panaite. El era angajat la Teatrul <Matei Vișniec> de cînd s-a înființat și-mi spunea ce se întîmplă aici. I-am zis că vin și eu. Nu-mi pare rău că am ales Suceava, pentru că uneori e o provocare. Totodată, e o perioadă din drumul meu. Nu știu acuma dacă voi rămîne aici pînă la pensie. Îmi place Suceava. Defectele mi se pare că sînt mai mult sau mai puțin aceleași ca peste tot în țară. N-ai cum să ai un oraș care să fie perfect din toate punctele de vedere și restul țării nu. E imposibil, fiindcă se influențează între ele. Și cum știm cu toții că avem o țară care poate să fie și minunată, dar și dezastruoasă în același timp, la fel e și-n Suceava. Încerc să văd numai părțile bune. Și chiar sînt foarte multe lucruri bune în Suceava, pornind de la cum arată. Îmi plac dealurile, ai multe locuri unde să mergi, unde să-ți petreci timpul… Sînt foarte mulți oameni frumoși, drăguți, primitori și deschiși. Mi-am făcut prieteni aici. Oricum, de cum am venit am încercat pe cît posibil să-mi fac prieteni în afara teatrului. Este mult ce zic acum, însă am vrut să mă apropii cumva de comunitatea suceveană, adică să cunosc oameni de aici, pentru că e important”. Răzvan Bănuț, actor al Teatrului Matei Vișniec, despre noua sa casă, Suceava.
