„Pisici” pe acoperiş

https://luanapopa.wordpress.com/

Posted on 26/06/2020 by Luana Popa

„Pisici” pe acoperiş la Teatrul Municipal „Matei Vişniec” a marcat reîntâlnirea actorilor cu publicul sucevean. După o perioadă de grea încercare pentru Suceava, spectacolul „Pisici” a oferit o doză bună de bucurie şi speranţă. Pisicile s-au căţărat pe acoperiş cu instrumente cu tot, s-au adaptat, au cântatomiaunat şi miaunatocântat de să se audă în tot oraşul. Oraşul s-a minunat de aşa o poznă şi a miaunat şi el de bucurie. Unde mai punem că şi norii au stat la o distanţă respectabilă şi nu au încurcat treburile.

În această criză am avut ocazia să reflectăm şi să înţelegem importanţa artelor (în general), a artei spectacolului (în special). Cum altfel decât pierzând experienţa directă şi imediată a trăirii la unison cu scena, cu personajele, cu tot ce presupune o astfel de întâlnire. Teatrul este un dialog încărcat de emoţie şi energie între actori şi public, un dialog care nu poate exista în absenţa publicului. E drept că teatrele, creatorii de spectacole din toată lumea (şi de la noi) au dovedit o mare generozitate în a împărtăşi în mediul virtual rezultatul muncii lor, fără să ceară nimic în schimb. Un gest plin de iubire, un gest aducător de speranţă, un gest menit să încurajeze.

Pentru că festivalul de teatru de la Suceava nu a putut avea loc, Teatrul Municipal „Matei Vişniec” a oferit posibilitatea revederii unei selecţii de şapte spectacole produse în decursul timpului. O mică bucurie care să suplinească marea bucurie pe care o provoca festivalul. Întâlnirile cu actorii teatrului sucevean în mediul online au menţinut vie iubirea pentru ei, pentru teatrul nostru şi dorinţa de revedere. Ni s-au arătat şi altfel. Fără costume, fără mască, ne-au primit în intimitatea caselor şi sufletelor lor nedisimulând şi depăşind astfel o barieră ce părea de netrecut, o barieră impusă de distanţă în timp şi spaţiu. Ne-au invitat să ne jucăm împreună şi să-i descoperim în fotografii de când erau copii, să ghicim în ochii lor lumi posibile. Ne-au spus poveşti. Ne-au invitat să regăsim şi să iubim poezia şi au făcut-o descoperind în ei şi alte valenţe ale creativităţii. Căutările lor artistice ne-au revelat poezia într-o formă autentică, vie, actuală şi teribil de vibrantă. Au fost pe rând cercetători, documentarişti, regizori, creatori de act artistic şi nu în ultimul rând actori. Fiecare poezie a devenit, prin munca şi talentul lor, o modalitate inedită de a teleporta spectatorul într-o altfel de lume, unde să serbeze alături de muze.

Spectacolul „Pisici” care avea să readucă bucuria reîntâlnirii a început cu mult înainte de 24 iunie, când rând pe rând, Andrei – motanul călător, Cami – pisica cu blana ţesută din fire de aur, Alioşa cu şacoşele lui adunate în toată această perioadă, Mariana din jeep-ul ei torcător şi Supereroul – motanul zburător şi-au băgat coada în ecranele noastre şi ne-au ispitit cu aventurile lor, crescând şi mai mult nevoia de a-i regăsi.

Întâlnirea a fost pe măsura aşteptărilor, bucuria şi emoţia revederii, reascultării, retrăirii a depăşit distanţa fizică recomandată şi energia Pisicilor s-a transmis fără întârziere publicului. Legătura n-a fost ruptă, dimpotrivă este mai puternică.

Fericirea e în lucruri mici, căutaţi-o la „Pisici”.