Relatările prietenilor TMMVS despre spectacolul „Occident Express”, de Matei Vișniec, regia Alain Timár

Primarul municipiului Suceava, Ion Lungu, a fost prezent la Teatrul Municipal „Matei Vișniec" Suceava la unul dintre spectacolele susținute de acesta, respectiv "Occident Express Ro".

"Occident Express Ro", de Matei Vișniec, regia Alain Timár prezintă o poveste despre miraculosul occident, un balans permanent între Occident și Orient, între Est și Vest, multe scene regăsindu-se în actualitate.

Acest spectacol a fost prezentat și la Festivalul Internațional de Teatru de la Avignon, în regia lui Alain Timár.

„Și în acest an vom organiza Festivalul Internațional de Teatru „Matei Vișniec” la Suceava, în luna mai.”, a mai transmis primarul.

                                                                                                                                              (Primăria Suceava)

"Occident Express", este o poveste despre miraculosul occident, un balans permanent între Occident și Orient, între Est și Vest, multe scene regăsindu-se în actualitate.

Acest spectacol a fost prezentat și la Festivalul Internațional de Teatru de la Avignon, în regia lui Alain Timàr.

Și în acest an vom organiza Festivalul Internațional de Teatru Matei Vișniec la Suceava, în luna mai.

Felicitări tinerilor actori pentru prestația din această seară.

MULT SUCCES TEATRULUI MUNICIPAL MATEI VIȘNIEC ÎN ANUL 2024!

                                                                                                                                                 (Primarul Ion Lungu)

Lume, lume, soră lume

Lume, lume, soră lume

Când să mă satur de tine

Când să mă satur de tine

Lume, soră lume

Când s-o lăsa sec de pâine

Si păhăruțul de mine

(text de Maria Tănase)

Am fost la premiera spectacolului "Occident Express ro", după piesa scrisă de Matei Vișniec, în regia lui Alain Timár. Un român & un francez, buni prieteni, de altfel, își dau mâna & realizează, cu trupa Teatrului Municipal “Matei Vișniec”, un spectacol intens, mereu la granița dintre comedie & dramă.

Trei personaje & șapte povești despre întoarcere (în timp, în spațiu, în memoria afectivă). În toate, luminată de tandrețe nesfârșită & umor de cea mai bună calitate, imensa prăpastie dintre estul & vestul Europei, pe care nici fantasma celebrului tren de lux n-o mai poate umple. În toate, locul caselor abandonate e luat de valizele multifuncționale, care se deschid & se închid peste trupuri&suflete.

Regizorul Alain Timár are perfectă dreptate să afirme la conferința de presă - o face învederat și în spectacol: între capitalismul sălbatic & utopia comunistă, poziționarea clară & definitivă este imposibilă. Fragilitatea ființei anulează opțiunea irevocabilă. La rigoare, în astfel de momente ale luării deciziilor, omul viu alege hazul de necaz, sursă nesfârșită a depășirii tensiunii existențiale.

Trenul cu pricina poartă cu sine o întreagă istorie, mitizată sau demitizată, după caz. Imaginarul colectiv ia forma unui puzzle refăcut la nivel individual, cu o tenacitate demnă de toată mila/lauda, iarăși după caz. Scenele au în centrul lor, ca suprapersonaj, chiar trenul: ele depășesc simpla imitație, trec de șablonul inițial & se armonizează cu viața în datele ei concrete. Bătrânul orb, jucat excelent de Cătălin Ștefan Mîndru (cu niciodată consumatele lui rezerve de satiră & umor), asumă trenul ca un bun personal, pe care și-l aproprie (chiar nevăzându-l) ca pe o victorie la care a visat o viață întreagă. La fel, Zînița (?) & Vasile (și ea, și el, cu statut incert, dar întotdeauna împreună), jucați încântător de Clara Popadiuc & Răzvan Bănuț (N.B. e un deliciu să-i vezi jucând alături: se cunosc/recunosc, se completează, oferă pe scenă necontenit spontaneități care par lucrate la milimetru, deopotrivă în zona tandră, dar și în cea comică): sunt mereu pe drumuri, în fapt, în gări, de unde tot pleacă în varii direcții, iar de sosit nu mai au timp. Dacă o fac, o fac doar în vorbe: sosesc doar în cuvintele vide de sens, precum golurile caselor lăsate în urmă, odată începute, niciodată terminate.

Matei Vișniec nu contenește să rostească, în varii contexte, o propozițe niciodată de prisos. Sensul plecării e întotdeauna întoarcerea. Conștient, dar mai degrabă inconștient, cele trei personaje asumă plecarea ca predestinare. Într-un secol de ceață, cu un tren fantomă, între Orient & Occident, cine nu pleacă mai mult ca sigur nici nu se poate întoarce.

Chapeau, Alain Timár et comp.!

Occident Express, de Matei Vișniec

Regie: Alain Timár

Scenografie și light design: Sebastian Rațiu

Regie tehnică : Cătălin Rodenciuc

Distribuție: Clara Popadiuc, Cătălin Ștefan Mîndru, Răzvan Bănuț

                                                                         (prof. Gheorghe Cîrstian - Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava)

Trăind de mai bine de trei decenii în Occident, Matei Vișniec înregistrează cu precizia unei camere de luat vederi și cu finețea unui barometru situațiile și presiunile din societatea contemporană, în special fenomene dramatice cum sunt imigrarea, depeizarea, pierderea reperelor identitare în Europa de Est, puternic marcată de mitul culturii occidentale, după care a tânjit mai mult ca oricând în perioada totalitară, când Cortina de Fier a rupt în două bătrânul continent, interzicând libera circulație.

Toate acestea sunt teme care se întretaie în OCCIDENT EXPRESS, una dintre cele mai profunde și savuroase piese, pe care am aplaudat-o îndelung și în varianta în limba română, la un an de la premiera în limba franceză.

Jucată cu spectatorii pe scenă, într-un decor minimalist, tot sub bagheta regizorală a lui Alain Timár, piesa a cules ropote de aplauze și pe bună dreptate: între cei trei actori (Clara Popadiuc, Cătălin Ștefan Mândru și Răzvan Bănuț) și public a existat o comunicare/comuniune perfectă, ca un fluid trecând dinspre unii spre alții. O adevărată magie !

Cum să ne vibrezi în fața dramei emigranților români (care pot fi, la fel de bine, albanezi, sârbi, polonezi) care pleacă în Occident pentru un loc de muncă ? A celor care stau 11 luni pe an în Italia, Germania, Franța și prin mâinile cărora trec majoritatea fructelor și legumelor pe care le mănâncă europenii. Zilierii imigranți se extenuează pentru sume derizorii, numai ca să-și poată construi în țară o casă pe care nu o locuiesc, pentru că nu revin decât o dată pe an, în luna august. Acesta este, de fapt, unul dintre subiectele de predilecție ale autorului, care prin cele câteva personaje – bătrânul, muncitorii, femeia exploatată ca prostituată – redă cu umor și tandrețe toate nostalgiile și frustrările oamenilor din Est, care se cunosc destul de puțin între ei, dar au cunoștințe vaste despre Occident, obsesia tuturor.

Regizorul Alain Timár, director al Théâtre des Halles din Avignon a modificat foarte puțin angrenajul scenic și distribuția, efectul spectacolului în limba română fiind la fel de puternic ca acela în limba lui Molière. Un decor minim, mizând totul pe entuziasmul actorilor (mereu în formă!) și pe forța textului. Iluzia referențială ia naștere din elemente puține, bine distribuite, trebuie doar să ai competențele necesare, imaginație, viziune ca să creezi o reprezentație cu un ritm atât de susținut.

Cele trei valize purtate de personaje sunt simbolul plecării perpetue, a condiției omului contemporan, sfâșiat între plecare și întoarcere, între două sau mai multe culturi. Oricine poate deveni la un moment dat Bătrânul orb căruia îi place să se închipuie în trenul de lux care nu mai circulă de mult…Și, în cele din urmă, oricine își poate exprima lipsa de respect față de o Istorie nedreaptă golindu-și vezica urinară pe frontiere (așadar, pe interdicții) eliberându-se de traumele trecutului.

Finalmente, ceea ce contează este amalgamul de nostalgie, deriziune, clișee și starea de grație generată de un spectacol spumos ca o cupă de șampanie. Mulțumesc, dragii mei Alain, Clara, Cătălin, Răzvan, Sebastian ! Vă aplaud și vă rog : nu coborâți niciodată din trenul vostru ! Nu părăsiți niciodată spațiul iluziei! Luați-ne la dans ori de câte ori aveți ocazia!

                                                                                                                      (prof.univ.dr. Elena Brândușa Steiciuc)

Duminică, 25 februarie 2024 – la Teatrul Municipal Matei Vișniec Suceava a avut loc o premieră aşteptată cu o justificată nerăbdare: Occident Express Ro.

Cota mare de interes a fost determinată în primul rând de numele celui care a scris textul, marele dramaturg Matei Vișniec si a celui care a semnat regia spectacolului, Alain Timar, personalitate proeminenta a vietii teatrale franceze si numai.

A fost minunat!

Jos pălăria pentru echipa de actori de exceptie : Catalin Stefan Mandru, Clara Popadiuc, Razvan Banut ,pentru scenograful Sebastian Ratiu si pentru intreaga echipa a TMMVS.

Vreau să le spun că-i admir si le multumesc pentru perfectiunea pe care au atins-o in acest spectacol , care a adus un carusel de emotii, talent, interactiuni, trairi interioare puternice…

BRAVO!

                                                                                                                                      (Iuliana Stoica, antreprenor)