News
Rinocerii… de mall
DE LUANA POPA,
Dacă în 2016 sucevenii au avut ocazia de a vedea „Rinocerii” în regia şi interpretarea lui Jean Marie Sirgue, producţie a Théâtre de la Fronde (Franţa), în cadrul Festivalului „Zilele Matei Vişniec”, în 2018, un alt regizor francez, Alain Timár, a venit la Suceava, de data aceasta pentru a lucra cu echipa teatrului sucevean şi a prezenta lumii o altă faţă a rinocerilor lui Ionesco.
Alain Timár abordează textul din perspectiva societăţii de consum, a consumerismului care abrutizează şi care transformă fiinţa umană, umanismul şi umanitatea. Indivizii îşi pierd individualitatea, devenind o turmă a cărei principală nevoie este cea de a cumpăra, de a avea.
Rinocerii lui Alain Timár par inofensivi în goana lor după cumpărături. Apar şi dispar din scenă, pentru ca pe parcursul spectacolului să interacţioneze cu personajele, încercând să le atragă, să le seducă cu abundenţa care se revarsă din coşurile lor de supermarket. Nu sunt agresivi, nu sunt brutali, doar uneori nepoliticoşi, prost crescuţi şi gălăgioşi. Rinocerii sunt, poate, faţa prietenoasă, ademenitoare a capcanelor marketingului şi publicităţii.
De cealaltă parte este „eroul” Berenger, care luptă pentru a rezista metamorfozării. Personajul Berenger conturat de regizorul francez este un beţiv bufon care-şi trăieşte frustrările, durerile şi inadecvarea folosindu-se de o multitudine de clovnerii, având în permanenţă asupra lui o ploscă cu alcool, inclusiv în scena finală, pe care o etalează ca simbol a rezistenţei şi ca armă în lupta împotriva dezumanizării.
„Rinocerii” în regia lui Alain Timár este un spectacol frumos construit, care atrage. Scenografia minimalistă, perfect funcţională, lumina folosită inteligent şi discret creează un cadru care susţine coerent desfăşurarea acţiunii. Cele două panouri mobile restrâng spaţiul scenic cu fiecare act, subliniind izolarea personajului principal în faţa asediului rinocerilor. Costumele negre gonflabile ale rinocerilor, amintind de nişte saci de gunoi supradimensionaţi, trag semnale de alarmă în ceea ce priveşte obezitatea, problemă de sănătate publică la nivel internaţional, care se înregistrează şi pe plan naţional cu cifre îngrijorătoare (20% din populaţia adultă a României).
Abilitatea şi ingeniozitatea cu care actorii folosesc costumele imprimă fluiditate mişcărilor, ceea ce face ca imaginea rinocerilor fără chip să capete graţie şi delicateţe în prima parte a spectacolului, pentru ca, mai apoi, pe măsură ce personajele încep să se transforme, mişcările lor să devină mai sacadate sau foarte degajate şi chiar haotice, în funcţie de încărcătura simbolică a scenelor în care îşi fac apariţia.
Nu este un spectacol zguduitor, nu te zdruncină din rădăcini, nu are un mesaj puternic emoţional. Dar ridică o serie de întrebări. Este consumerismul o ameninţare la fel de periculoasă şi perfidă ca cea a totalitarismului (nazism, comunism) pe care Eugene Ionesco o denunţă? Sunt consecinţele lui la fel de devastatoare pentru umanitate? Soluţia Berenger este o alternativă? Este acest Berenger un alt semnal de alarmă? Eu ce fel de rinocer sunt?
