"Brunch-ul lui Bandac" - Vasilica Bălăiță

N-am nicio poză. M-am înfruptat odată cu publicul din niște gustări frugale pregătite"din greu" de o mamă de 45 de ani. 45, da? Femeia care îi are deja, știe cam la ce drame se poate aștepta să vadă intr-un weekend, acasă, între 10.00 și 14.00, când doamna, mama și soția a hotărât să se aniverseze în familie. Și poate că unele dintre noi, care au mai mult de 45, deja se amuză de inocența acelor nefericiri când corpul, părul, rochia, pantofii, toate sunt forțate doar așa, ca să-ți demonstrezi că mai ești tu:)

Apoi, v-ati putea imagina sau aminti sfirsiturile acelea prea libere de săptămână, când ambii sau unul, sau toți se chinuie să stea acasă si să petreaca timpul liber împreună,deși ar vrea sa fie oriunde in altă parte? Atmosfera e completată de soțul doamnei, care se lasă supus de bunăvoie ultimului brunch în familie. N-am dat spoiler. Merită să asiști. Copiii, ca de obicei, la mijloc.

Ce mi-a plăcut în tehnica Alexandrei Bandac e minuțiozitatea in descifrarea situațiilor psihologice, contradictorii, cu instrumente din teatrul absurdului. Să amintim că aceste tehnici în alte contexte sunt tehnici de tortură!

Desenul ei regizoral rămâne cu toate astea, vădit psihologic. Am văzut epopeea unui război într-o familie perfectă. După capul meu, mi-ar plăcea să o revăd vreodată reluată de Alexandra Bandac , în cheia teatrului de animație, unde sforile văzute ale personajelor ar plusa pe "tragic".

Actorii, impecabili!