Suceava în Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu

  Galerie de photos

https://www.crainou.ro

DE MIRELA BUTNARIU,

Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu nu mai are nevoie de prezentare. Este un etalon al calităţii, un eveniment-fenomen recunoscut pe plan internaţional, un loc în care artele se îmbină pentru a crea o experienţă marcantă, transformatoare. Arta de a dărui a fost tema ediţiei de anul acesta şi publicul s-a bucurat de 540 de evenimente (teatru, spectacole stradale, spectacole lectură, concerte, expoziţii, conferinţe, dezbateri, ateliere, bursa de spectacole).

Suceava a fost prezentă în acest festival cu două evenimente, spectacolul „Pisici”, producţie a Teatrului Municipal Matei Vişniec Suceava, şi expoziţia „Cuvinte întrupate. Imagine şi formă în universul teatral al lui Matei Vişniec” realizată de doi artişti suceveni – Luana Popa şi Dumitru Dinel Teodorescu.

„Pisici”

„Pisici”, spectacolul concert conceput de Bobo Burlăcianu şi Bobi Dumitraş, cu ilustraţii de Ana Ţăranu, avându-i în distribuţie pe Cătălin Mîndru, Cosmin Panaite, Clara Popadiuc, Cristina Florea, Horia Butnaru, s-a jucat în deschiderea Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS) cu sala mai mult decât plină. Biletele se vânduseră în totalitate cu mult înainte. Umorul şi sensibilitatea spectacolului, farmecul şi talentul actorilor au cucerit publicul, care a trăit cu intensitate fiecare poveste a fiecărei pisici. Aplauzele păreau că nu se mai termină şi spectatorii cu greu s-au lăsat convinşi să părăsească sala de la etaj a Teatrului Gong.

 „La ieşirea din sală, un băieţel de vreo 5-6 ani a declarat tare, să-l audă toată lumea: mie cel mai tare mi-a plăcut Pisica Dumnezeu. Vreau să mai văd o dată pisicile. Când mai e? Cred că e prima dată când Pisica Dumnezeu i-a luat locul Pisicii Alioşa în preferinţele tinerilor spectatori.” (Dumitru Dinel Teodorescu)

„A fost o reală bucurie şi un moment de mândrie şi emoţie când la intrarea la un alt spectacol unde eram împreună cu Dinel şi Cristina (n.r. Cristina Florea), un cuplu a oprit-o pe Cristina, a felicitat-o pentru spectacol şi i-au mărturisit că l-au mai văzut şi la Piteşti, că le place foarte mult, că e foarte bun şi că ei, actorii, fac o treabă minunată.” (Luana Popa)

„Cuvinte întrupate. Imagine şi formă în universul teatral al lui Matei Vişniec”

Expoziţia „Cuvinte întrupate. Imagine şi formă în universul teatral al lui Matei Vişniec” a avut vernisajul în data de 16 iunie, în foaierul Teatrului Gong, şi a putut fi văzută pe tot parcursul celor zece zile de festival. La vernisaj, pe lângă cei doi autori ai lucrărilor, au fost prezenţi dramaturgul Matei Vişniec şi Octavian Saiu (profesor, cercetător, critic de teatru), în calitate de moderator.

Octavian Saiu: „Este o expoziţie foarte specială din mai multe considerente. În primul rând pentru că îi este dedicată lui Matei Vişniec şi nu se întâmplă foarte des să avem parte de fotografii care să se desprindă, toate, fără excepţie, din universul unui dramaturg. În al doilea rând, deşi ordinea e relativă, pentru că avem doi oaspeţi dragi, pe care îi râvnim de ceva vreme la festival şi iată că în sfârşit avem ocazia să ne regăsim sub semnul teatrului, sub semnul dramaturgiei lui Matei Vişniec şi sub semnul fotografiei de teatru. Sunt absolut emoţionat de aceste unghiuri subiective care se înscriu într-un fel de panoramă a operei lui Matei Vişniec în România. E un punct fix al biografiei, al existenţei lui profesionale. El merge peste tot, spectacole pe textele lui se regăsesc în toate ţările din lume. E practic imposibil să-i spui numele într-un context teatral, oriunde te-ai afla, în Asia, în America, în Europa, mai ales, fără ca lumea să nu reacţioneze şi să nu spună: da am văzut un spectacol făcut de cineva pe textul lui Matei Vişniec. Matei Vişniec este într-adevăr un dramaturg universal, un dramaturg franco-român, dar poate înainte de toate un autor român şi faptul că el se întoarce de fiecare dată la Suceava e semnul unei apartenenţe, e semnul unei declaraţii de iubire şi e semnul unui dar, ca să păstrăm mottoul festivalului.”

Matei Vişniec: „Este foarte importantă prezentarea memoriei într-un festival. Un festival lucrează şi asupra memoriei, nu doar asupra prezentului, nu doar secunda este importantă, e important şi ceea ce sedimentează. De pildă, aici, în festivalul de la Sibiu, se acumulează o parte din memoria Europei. Au venit oameni foarte importanţi, celebrităţi, oameni care aveau ceva de spus. Toate aceste discuţii pe care în mare parte le moderezi tu, sunt şi înregistrate, fotografiate, păstrate. La Suceava, zona în care m-am născut, este un festival care a început acum şase ani şi de atunci, aceşti doi artişti urmăresc ceea ce se întâmplă la Suceava. Începe să se creeze o memorie afectivă a ceea ce se întâmplă în Bucovina. De ce Suceava? Pentru că e o zonă extraordinară, dar aş spune defavorizată din punct de vedere teatral. De trei ani există un teatru, ceea ce a făcut să crească şi mai mult festivalul. Uneori festivalurile se inspiră unele pe altele. Festivalul de la Avignon l-a inspirat pe Constantin Chiriac, noi ne-am inspirat la Suceava din acest festival de la Sibiu. Proiectele nasc proiecte. Iar ceea ce vedeţi aici este ochiul plin de afectivitate, de culturalitate, doi artişti care sunt alături de mine de şase ani şi care captează emoţie, imagine, informaţie, momente care te împing să te gândeşti la ce bucurie au avut cei care au fost martori în acele clipe la acest tip de magie. Sunt momente de magie, o secvenţă oprită, scoasă din context uneori, dar care vorbeşte încă despre o bucurie colectivă care este aceea a culturii, a teatrului, a căutării, a socializării. Aş spune că eu n-aş fi capabil să captez fotografii de calitatea şi intensitatea aceasta, pentru că nu este meseria mea. A capta şi a opri timpul, a tăia o secvenţă fotografică presupune un anumit talent, ori acest talent se regăseşte aici din plin, după cum se regăseşte şi la Relu Tabără şi Andreea Ştiliuc, care şi ei mă urmăresc de mult timp. Suntem într-o complicitate totală. Aceste fotografii vorbesc despre un alt festival, dar despre aceeaşi bucurie de a stimula imaginaţia, de a crea teatru în cetate. Atunci când în cetate există teatru înseamnă că există şi pace, şi spirit critic, şi democraţie.”

„Expoziţia urmăreşte să întrupeze cuvântul prin intermediul fotografiei şi al artei plastice şi să îl prezinte astfel, vizual, publicului larg, în încercarea de a-l atrage pe acesta mai aproape de arta performativă. Expoziţia este un alt mod de a povesti cuvântul, într-o formă ce nu are nevoie de altă punte interculturală sau traducere decât ochiul şi mintea deschise. Îmbinând planul bidimensional al fotografiei cu cel tridimensional al lucrărilor, proiectul conturează ideea unui univers în care cuvântul, ca personaj principal, odată creat se metamorfozează şi devine creator. Elementele expoziţiei (lucrări, fotografii) îşi spun propria poveste şi creează o nouă poveste la rândul lor prin simpla interacţiune dintre ele, dintre ele şi privitor, invitând la o descoperire individuală a textelor ce au stat a baza demersului artistic” spun Luana Popa şi Dumitru Dinel Teodorescu despre expoziţia prezentată în FITS 2019.