27 Martie 2022 - Ziua Mondială a Teatrului

  Galerie foto

https://www.world-theatre-day.org/

MESAJ PENTRU ZIUA MONDIALĂ A TEATRULUI 2022 – 27 MARTIE

Autorul mesajului: Peter SELLARS (SUA), regizor de operă și teatru, director de festival

Dragi prieteni,

Pe măsură ce lumea atârnă, în fiecare oră și în fiecare minut, de un flux continuu de știri, v-aș invita pe toți creatorii să pășim în propria noastră privire, în propria noastră realitate și în propria noastră perspectivă asupra timpului și schimbării epice, a conștientizării epice, a reflecției și viziunii epice? Trăim într-o perioadă epică a istoriei umane, iar schimbările profunde și masive pe care le experimentăm, în relațiile ființelor umane cu ele înele, în relațiile între ele, precum și în relațiile cu lumi non-umane, tind să depășească capacitatea noastră de a înțelege, articula și exprima.

Nu trăim în fluxul de știri de 24 de ore, trăim la marginea timpului. Ziarele și mass-media sunt complet neechipate și incapabile să se ocupe de ceea ce trăim.

Ce limbaj, ce mișcări, ce imagini ne-ar putea permite să înțelegem schimbările și rupturile profunde pe care le trăim? Și cum putem, în acest moment, comunica, da mai departe conținuturile vieților noastre, nu sub formă de reportaj, ci ca experiențe trăite?

Teatrul este forma artistică a experienței umane.

Într-o lume copleșită de ample campanii de presă, de experiențe simulate, de previziuni teribile, cum am putea să trecem dincolo de nesfârșitele repetări de șiruri de cifre la trăirea experienței caracterului sacru și infinit al fiecărei vieți, al fiecărui ecosistem, al prieteniei sau al calității luminii pe un cer ciudat? Doi ani de COVID-19 au tocit simțurile oamenilor, le-au îngustat viețile, au rupt legături, ne-au adus la un nivel zero al viețuirii omenești.

Ce semințe vor trebui plantate sau replantate în acești ani, care sunt buruienile mult prea mari care ne-au năpădit și care trebuie smulse în totalitate și pentru totdeauna ? Sunt atât de mulți oameni aflați la limită. E atât de multă violență resimțită în jur, irațională, neașteptată. Sunt atât de multe sisteme stabile care s-au dovedit a fi structuri ale terorii perpetue.

Unde ne sunt ceremoniile comemorative? De ce anume ar trebui să ne amintim? Care sunt ritualurile care ne permit cel puțin să ne reimaginăm și să începem să repetăm pașii pe care încă nu i-am făcut?

Teatrul unei viziuni cuprinzătoare, al unui scop, al revenirii, al vindecării, al compasiunii, are nevoie de noi ritualuri. Nu avem nevoie de distracții. Avem nevoie să ne adunăm. Avem nevoie să împărțim același spațiu și să cultivăm spațiile comune. Avem nevoie de spații protejate, spații cu adevărat ale ascultării și ale egalității.

Teatrul reprezintă un spațiu, creat pe pământ, al egalității între ființe umane, zei, plante, animale, picături de ploaie, lacrimi, un spațiu al regenerării. Spațiul egalității și al adevăratei ascultări este iluminat de o frumusețe tainică, ce se păstrează vie într-o profundă interacțiune între pericol, stăpânire de sine, înțelepciune, acțiune și răbdare.

În Avataṃsaka Sutra (sutra ghirlandei de flori), Buddha numește cele zece feluri de răbdare în viața omului. Unul dintre cele mai puternice se numește Răbdarea de a le percepe pe toate ca miraje. Teatrul a prezentat mereu viața ca pe un miraj, făcându-ne să privim dincolo de straturile de iluzii, deziluzii, orbiri și negări, cu o forță și o claritate eliberatoare.

Suntem atât de siguri de ceea ce vedem când privim, de felul în care privim, încât nu suntem în stare să percepem, să simțim realitățile alternative, noile posibilități, abordările diferite, relațiile invizibile, conexiunile atemporale.

Este timpul pentru o profundă împrospătare a minților, a simțurilor, a imaginațiilor, a istoriilor și a viitorurilor noastre. E o lucrare care nu poate fi făcută în izolare, de către oameni care lucrează de unii singuri. E o lucrare care trebuie făcută împreună. Teatrul ne invită să facem asta împreună.

Vă mulțumesc din adâncul sufletului pentru ceea ce faceți.

Peter Sellars
Regizor de teatru și operă, director de festival

Peter Sellars, născut la Pittsburgh, în Pennsylvania (SUA) este regizor de operă și director de festival. Și-a câștigat recunoaștere internațională datorită interpretărilor sale revoluționare, transformatoare ale clasicilor, datorită modului în care s-a angajat în beneficiul muzicii contemporane a secolului 20 și datorită proiectelor în care s-a implicat împreună cu o extraordinară diversitate de artiști creativi. Întreaga sa operă evidențiază puterea artei ca mijloc de exprimare morală și acțiune socială.
Sellars a colaborat la realizarea mai multor creații ale compozitorului John Adams, printre care se numără Nixon in China, The Death of Klinghoffer, El Niño, Doctor Atomic, The Gospel According to the Other Mary și The Girls of the Golden West. Inspirat de compozițiile Kaijei Saariaho, a realizat producții după operele ei (L’Amour de loin, Adriana Mater, Only the Sound Remains), care au îmbogățit repertoriul operei moderne.

Printre spectacolele recente (pre-pandemice), se numără noua montare cu Doctor Atomic la Santa Fe Opera, Kopernikus, de Claude Vivier, realizat pentru Festival D’Automne (Paris) și spectacolul după Idomeneo, de Mozart, pentru festivalul de la Salzburg.
La finalul lui 2020 a conceput și regizat “This body is so impermanent …” un film creat ca răspuns la pandemia globală, inspirat de texte din Vimalakirti Sutra. Printre proiectele în curs de realizare se numără montarea după Roman du Fauvel, în colaborare cu Benjamin Bagby, muzicolog și fondator al ansamblului Sequentia ; reluarea celebrei sale producții cu Tristan și Isolda, poveste căreia videografia creată de artistul Bill Viola îi conferă o lumină și o profunzime deosebite, și Perle Noire, meditations for Josephine, pe muzica lui Tyshawn Sorey, compozitor și multi-instrumentist, interpretată de uluitoarea vocalistă Julia Bullock.

Sellars a fost director al mai multor mari festivaluri, printre care festivalurile de la Los Angeles din 1990 și 1993 și Festivalul de Arte Adelaide din 2002. În 2006 a fost director artistic al New Crowned Hope, festival de la Viena, unde a invitat atât artiști foarte tineri cât și artiști consacrați din diverse medii culturale, pentru a crea lucrări noi în domeniile muzicii, teatrului, dansului, filmului, artelor vizuale și arhitecturii, cu ocazia celebrării celei de-a 250-a aniversări a lui Mozart. A fost, de asemenea, director muzical al Festivalului de Muzică Ojai 2016.
Sellars este profesor emerit la Departamentul de Arte și Culturi Mondiale de la Universitatea California din Los Angeles (UCLA), directorul fondator al Institutului Boethius din cadrul UCLA, curator rezident al Festivalului de Film de la Telluride și a fost mentor pentru Inițiativa Rolex Arts. Este laureat al unei burse MacArthur, a fost recompensat cu Premiul Erasmus pentru contribuții la cultura europeană, este laureat al Premiului Gish și este membru al Academiei Americane de Arte și Științe. A fost distins cu prestigiosul premiu Polar Music și a fost ales Artistul Anului de către Musical America.