Stiri
Ecouri de la premiera spectacolului „CIOBURI” după Jeroen van den Berg, regie Alexandra Bandac Marian, scrise de invitați pe platformele online:
https://www.facebook.com/steiciuc.elenabrandusa
Mulțumim doamna Steiciuc Elena-Brandusa
O tulburătoare dramă familială: CIOBURI
Cum se poate sparge o familie, o iubire, o identitate ? Cum se pot lipi fragmentele unui vas prețios spart din neatenție sau ale unei relații care nu mai are suflu? Iată câteva întrebări pe care le suscită spectacolul „Cioburi” al Teatrului Municipal „Matei Vișniec” (premiera din seara de 15 martie 2025) o adaptare după piesa „Aniversarea” a dramaturgului, regizorului, actorului olandez Jeroen van der Berg. Nu știu cine este autorul traducerii din neerlandeză - bine cizelată - dar știu că titlul ales pentru limba română este mult mai sugestiv decât cel original.
Tânăra regizoare Alexandra Bandac Marian (ea însăși actriță și dramaturg, asistent de regie la Opera Națională Română din Iași și asistent universitar la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași) propune o viziune minimalistă, într-un decor simplu: sufrageria unei familii din middle class-ul olandez contemporan, unde stăpâna casei urmează să-și serbeze aniversarea a 45 de ani. În centrul scenei este plasată o masă lungă (mult prea mare pentru cele patru personaje prezente) pe care tronează un rafinat aranjament floral. Totul e pregătit pentru un brunch (substantiv pronunțat cu emfază de protagonistă, care copiază stilul de viață al vedetelor de reality show americane), iar membrii familiei (soțul și cei doi copii, o fată și un băiat adolescenți) sunt gata să înmâneze cadourile. O remarcă specială referitor la această scenografie inspirată realizată de Sebastian Rațiu și completată de video-design-ul lui Mihai Nistor în anumite scene cu un puternic conținut simbolic (mă refer în special la fundalul scenei, pe care apar în cele mai tensionate momente ale piesei crăpături în peretele casei, simbolizând spargerea în cioburi a tot ceea ce a fost o familie, o viață cândva tihnită). La frumusețea și intensitatea spectacolului contribuie mult luminile și muzica (felicitări pentru alegeri, mi-au mers drept la inimă, mai ales melodia franceză din final !) iar numeroasele metafore vizuale au denotat inventivitatea regizoarei.
Ce am văzut? Lipsa de comunicare din sânul unei familii în care mama, Els Beumer (admirabil interpretată de Cristina Florea, dinamică și convingătoare ca în fiecare rol) în loc să-și invite soțul și copiii să mănânce, are o conversație telefonică interminabilă cu sora ei, Thea (Diana Lazăr). Isterică și egocentrică, depresivă din cauza anilor care se adună, Els pronunță un discurs în care apare obsesiv preocuparea pentru imagine („Când merg pe stradă lumea crede că sunt sora fiicei mele, nu-i așa, Esther ?”). Nici tatăl, Leo Beumer (pe care Cătălin Ștefan Mândru îl construiește cu minuțiozitatea și profesionalismul caracteristice) nu prea este în apele lui…Și el suportă greu criza de la mijlocul vieții, erodarea totală a sentimentelor în relația de cuplu, dispariția farmecului din primii ani ai căsătoriei. Cu atât mai mult cu cât trăiește o nouă relație erotică, greu de mărturisit. Amanta nu e nimeni alta decât…frumoasa și ambițioasa Thea, abuzată de partenerul ei, Eric, personaj care îi vine ca o mănușă lui Bogdan Amurăriței. Tot acest context generator de anxietate maximă îl face pe Leo să-și dorească un nou început, prin abandonarea vechii familii.
De fapt, Els și Leo sunt doi părinți abuzivi care îi terorizează pe Esther și pe Jurgen, adolescenți neliniștiți și inadaptați, pe care Delu Lucaci (cu silueta ei filiformă și alura adolescentină) și Alexandru Marin (mereu în alertă) îi interpretează cu maximă fidelitate față de personaj. Nici ei nu se mai identifică sub nici o formă cu casa ai cărei pereți se crapă din ce în ce mai mult pe parcursul acțiunii, pentru că aici sunt mereu apostrofați, reduși la tăcere, împiedicați să-și dezvolte personalitate și comparați cu copiii mătușii Thea (vai, mult mai reușiți!...). Singura soluție este fuga, violența, mânia, nesupunerea, manifestate prin…spargerea farfuriilor.
Dezastrul final este inevitabil, spectatorul participă (și ) la o lecție de etică, morală, pedagogie, psihologie. În fond, spectacolul „Cioburi” este un semnal de alarmă care ne face să reflectăm la pericolul reprezentat de lipsa de comunicare, de sinceritate, la ceea ce înseamnă adevăratele valori.
Cea mai tulburătoare - prin intensitatea și poeticitatea ei - este scena din final. Els Beumer - cu picioarele desculțe, în rochia de gală din voal roșu cu o broșă strălucitoare pe corsaj – urcă pe masa ridicată oblic, într-un unghi destul de periculos. Să fie o trambulină spre eliberare? Sau urcușul unei condamnate pe eșafod? Replicile ei sunt o introspecție eliberatoare, o regresiune spre momentul nașterii într-o iarnă cu multă zăpadă (pe fereastra din fundal căzând fulgi mari și albi), când părinții au știut să o întâmpine în viață cu multă dragoste. Înclin să cred că acceptarea eșecului, sinceritatea cu sine însuși, reprezintă calea spre eliberarea de traumă, regăsirea identității, o posibilă lipire a fragmentelor disparate și un nou început.
Poetic, neliniștitor, inovator, spectacolul „Cioburi” al excelentei trupe de la teatrul sucevean regizat de Alexandra Bandac Marian va fi primit cu aceleași aplauze pe orice scenă unde va fi prezentat.
A fost o seară deosebită la premiera piesei *Cioburi*, o piesă care ne-a oferit o reflecție profundă asupra echilibrului între responsabilitățile zilnice și importanța timpului petrecut alături de cei dragi. Mulțumim întregii echipe de la Teatrul Municipal „Matei Vișniec" Suceava pentru o pauză binevenită în viața de zi cu zi. Felicitări pentru mesaj.Am fost toți 3 prezenți! Chiar și copilul care începe de mâine emoțiile examenelor de Evaluare Națională. Succes, tuturor! - Loredana Viziteu
https://www.facebook.com/ChristinaOnofrei
Mulțumim, doamna Cristina-Doria Onofrei!
Azi e despre CIOBURI, o adaptare după „Aniversarea” de Jeroen van den Berg.
Pentru mine a fost o oglinda a unei familii perfecte dar rece. O tema pe care o regasesc foarte mult in incercarea multora de a o transpune in viata reala.
- Nu ma intelegeti gresit: nu sunt impotriva dorintei/stradaniei de a fi mai buni si a face mai bine. Din perspectiva mea, asta inseamna manifestarea Vietii in fiecare din noi.
Dar ideea ca putem fi perfecti in poze, si arata bine in filmulete pe care le postam apoi pe social media doar pentru a hrani iluzia perfectiunii, e o realitate care ne dezumanizeaza in final.
Ajungem sa nu mai stim cine suntem de fapt, iar asta impacteaza negativ generatia de maine.
NU putem sa nu comunicam sau sa NU interactionam intre noi. Dar felul in care o facem, e ceea ce face diferenta.
Perfectiunea e iluzia si minciuna in care multi am crezut sau inca mai credem si speram sa ajungen la ea intr-o zi, fara sa observam ca cu fiecare pas pe care il facem spre aceasta, ne indepartam tot mai mult de noi, de Adevar, de Viata.
Felicitari Teatrul Municipal „Matei Vișniec" Suceava pentru punerea in scena, pentru ca de fiecare data plec su sufletul plin.
https://www.facebook.com/tudosa.v.florin
Mulțumim, Vlad Florin Tudosă!
Am fost la premiera spectacolului “Cioburi” și încă mă gândesc la tot ce s-a spart acolo – în tăceri, în gesturi, în cuvinte care nu s-au spus la timp.
Plecând de la un brunch aniversar în familie, regizoarea Alexandra Bandac Marian construiește un univers fragil și tensionat, în care iubirea și resentimentele stau la aceeași masă. Nimeni nu e cu adevărat invitat, dar toți sunt acolo – cu trecutul, cu neputințele, cu rănile ascunse sub replici aparent banale.
E primul spectacol montat de Alexandra pe scena unui teatru de stat și e clar că e doar începutul unui drum promițător. Viziunea ei e sinceră, tăioasă și, tocmai de aceea, profund umană.
Dacă aveți ocazia, mergeți să vedeți “Cioburi”.
O să vă țină o oglindă în față – și poate o să vă recunoașteți printre crăpături.
Regia: Alexandra Bandac Marian
Scenografia: Sebastian Rațiu
Coregrafia: Juan Cruz Luque
Video design: Mihai Nistor
Distribuția: Mîndru Cătălin Ştefan, Cristina Florea, Delu Lucaci, Alexandru Marin, Diana Lazăr, Bogdan Amurăriței și câțiva copii extrem de expresivi: Amalia Calinciuc, Adela Ioana Boca, Victor Apetrei și Petru Petrariu.
Recomandat 12+
#Cioburi #teatru #premieră #AlexandraBandacMarian #emoțiepeScenă #teatrulcarecutremură
