Festivalul de teatru s-a încheiat, spectacolele continuă

  Galerie foto

https://www.crainou.ro/2018/05/22/festivalul-de-teatru-s-a-incheiat-spectacolele-continua/

22 MAI 2018

DE LUANA POPA,

Festivalul „Zilele Teatrului Matei Vişniec” s-a încheiat duminică cu trei reprezentaţii, „Pisica verde”, de Elise Wilk, regia Cosmin Panaite, „Căldură în noiembrie”, de Yana Dobreva, regia Petru Vutcărău şi „O caut cu lumânarea”, spectacol de improvizaţie cu Răzvan Bănuţ.

„Pisica verde” a Elisei Wilk, jucată de Teatrul Studenţesc Fabulinus, este un spectacol cu şi despre adolescenţi şi este debutul actorului Cosmin Panaite ca regizor.

Spectacolul vorbeşte despre tragedia unei tinere, Bianca, despre cum este percepută şi înţeleasă de cei din jurul ei (prieteni, colegi, familie). Universul adolescentin cu toate provocările sale, cu speranţele, iubirile, idealurile şi singurătăţile sale este construit într-o manieră simplă, bazat pe text şi interpretare. Personajele nu interacţionează între ele, ci vorbesc publicului în mod direct, publicul fiind martor şi judecător. Este de remarcat interpretarea Teonei Stavarachi (Bianca) care joacă foarte convingător şi reuşeşte să contureze personajul în deplinătatea trăirilor sale.

Prin textele sale, nu doar prin „Pisica verde”, Elise Wilk explorează cu atenţie şi interes lumea tinerilor şi a problemelor cu care aceştia se confruntă, o lume insuficient cercetată şi ilustrată, mai ales în teatru.

„Căldură în noiembrie”

Teatrul Naţional „Eugene Ionesco” din Chişinău a făcut cunoştinţă publicului sucevean cu piesa semnată de Yana Dobreva. Spectacolul „Căldură în noiembrie”, avându-i în distribuţie pe Ala Menşicov (Elena), Emil Gaju (Alex), Natalia Prodan (Tânăra), Iulian Cujba (Tânărul) prezintă publicului o serie de întrebări despre viaţă, decizii şi consecinţe, îmbrăcate în povestea a patru personaje. Îşi povestesc viaţa aşa cum au trăit-o, într-un ritm dureros şi apăsător. Decorul sugestiv (o crâşmă moştenită din tată în fiu, un aparat de radio vechi, o fotografie veche) şi proiecţiile video (evocări ale unei tinereţi pierdute, zborul păsărilor) nu fură atenţia spectatorului şi lasă loc emoţiilor să se de dezvolte, să-l încarce, să-l cutremure (tremurul luminii – intensitatea luminii scade şi revine, se ia curentul şi generatorul nu face faţă, ne spune Tânărul, proprietar al barului). Viziunea regizorală a lui Petru Vutcărău pune accent pe capacitatea şi talentul actorilor de a transmite emoţia trăită, de a trage spectatorul în suferinţa lor, înţelegându-le deciziile, durerea, întreaga poveste prin empatie.

„Căldură în noiembrie” nu este un spectacol uşor, nu prezintă un adevăr general valabil, ci adevăruri personale. Decizii, consecinţe, fugă, implicaţii, amintiri, zbateri, vinovăţie, vieţile unor oameni, dramele lor. Întrebări la care cauţi răspuns, soluţii. Le vezi, le recunoşti şi le iei cu tine.

„O caut cu lumânarea”

În încheierea unui festival de teatru extrem de ofertant, în care publicul sucevean a avut ocazia să se delecteze cu o gamă foarte vastă de abordări a textelor dramatice, de puneri în scenă şi idei regizorale, Răzvan Bănuţ propune o întoarcere în timp la commedia de l’arte, prin adaptarea şi interpretarea ireproşabilă a lui Ivan Turbincă. Un veritabil Pulcinella, în binecunoscutu-i costum alb, larg, cu masca aferentă şi retevei (o creangă uscată), Răzvan Bănuţ a construit şi a susţinut singur un maraton actoricesc deosebit de solicitant şi a făcut-o cu mare măiestrie, interpretând nu doar un rol, ci toate personajele (şi n-au fost puţine), dându-i fiecăruia propria voce, propria personalitate, propriul contur. Răzvan Bănuţ şi-a impus un ritm drăcesc şi a trecut din personaj în personaj (Ivan, Un general, Dumnezeu, Sfântul Petru, Boier şi Boieroaica – proprietari de pensiune, vreo trei draci, Talpa Iadului, Moartea etc.) cu o simplitate şi naturaleţe care a cucerit publicul. Pe lângă arta cu care joacă fiecare rol, actorul teatrului sucevean adăugă personajelor cărora le dă viaţă noi valenţe inspirate dintr-o observaţie fină şi reală a lumii teatrului, de la actori şi regizori, critici şi fotografi, la administraţie şi autorităţi, parodiind cu mult umor proceduri, deprinderi, comportament şi limbaj.

„O caut cu lumânarea” este un spectacol de improvizaţie şi o demonstraţie complexă a ceea ce înseamnă arta actorului.

Ediţia a II-a a festivalului „Zilele Teatrului Matei Vişniec” s-a încheiat. A fost o ediţie cu o ofertă foarte bogată, cu spectacole foarte variate, cu multe surprize. S-a jucat pe scene convenţionale (la Teatrul Municipal „Matei Vişniec”, Casa de Cultură a Sindicatelor Suceava, USV – sala Auditorium Joseph Schmidt, Casa de Cultură Rădăuţi) şi neconvenţionale (pe stradă, în autobuz, în automobil, la Uzina de apă, la Planetariu, la Muzeul Bucovinei). Pentru nouă zile, Suceava a trăit foarte intens prin cultură şi a văzut săli neîncăpătoare pentru câţi oameni au răspuns invitaţiei la teatru. Cele nouă zile au trecut, trupele de teatru din ţară şi din afara ei au venit, au cucerit şi au plecat. Au lăsat în urmă amintiri şi emoţii pe care le-au construit împreună cu publicul sucevean. Dar…

Suceava are un teatru. Suceava are actori. Suceava are spectacole. Suceava a demonstrat că are şi public de teatru. Chiar dacă festivalul de teatru s-a încheiat, teatrul vă aşteaptă, actorii vă aşteaptă. I-aţi iubit în festival, continuaţi să o faceţi şi în afara lui. Spectacolele continuă.

Cosmin Panaite, Diana Lazăr, Răzvan Bănuţ, Bogdan Amurăriei, Delu Lucaci, Cristina Florea, Cătălin Ştefan Mîndru, Sergiu Moraru, Horia Andrei Butnaru, Clara Popadiuc şi Alexandru Marin vă invită miercuri, 23 mai de la ora 19, să (re)vedeţi „Zadarnicele chinuri ale dragostei”, de W. Shakespeare, în regia lui Alexandru Bogdan.

Farmecul teatrului constă şi în faptul că un spectacol nu este niciodată la fel.