Insertul Cultural Nr. 66 - „Frica în sân” Sã dãm o viațã mai lungã spectacolelor lecturã!

  Galerie foto

https://www.crainou.ro/2023/11/23/insert-cultural-nr-66/

    Cititul. Lectura. O activitate individualã, personalã. Conectarea cu cuvântul scris, cu un univers altfel decât al tãu, un univers în care te poți regãsi sau poți sã descoperi altceva. E nevoie de disponibilitate, deschidere, de voințã, de atenție, de timp. Sunt lucruri pe care pare cã nu le mai avem sau de care fugim. Timpul pare sa fie scuza perfectã, mai exact lipsa lui. Deficitul de atenție, gândurile care ne zboarã haotic ca un stol de pãsãri cu tot zgomotul aferent e un alt motiv. Dar și când se aliniazã astrele și gãsești timpul și liniștea interioarã, se produce magia. Dar mai intervine ceva. Obișnuița, exercițiul lecturii. Modul în care își aleargã privirea pe paginã, printre vorbele
personajelor, printre vocile lor. În goana dupã deznodãmânt riști sã scapi detalii, sã scapi nuanțe. Și oare vei reveni în poveste ca ea sã se rotunjeascã și sã-ți ofere cât mai mult din ceea ce are de oferit? Eu așa sper.
    Mediatã de artiști, cu plusvaloarea pe care ei o pot imprima cuvintelor ce stau ordonate cuminți pe paginã, spectacolul lecturã devine o întâlnire esențializatã cu textul. Vocile își gãsesc tonalitatea justã și te țin conectat la vibrația lor. Cuvintele se transformã în imagini și zgomotul parazitar al gândurilor rãzlețe amuțește, lãsându-ți inima sã batã în același ritm cu al actorilor. Cu un ghidaj fin, spectacolul se desfãșoarã în mintea ta. Spectacolul lecturã este și un moment de grație închinat textului. Textul este centrul gravitațional al atenției actorului și spectatorului și el circulã între ei în forma sa cea mai simplã, curatã, directã. M-am întâlnit cu spectacole lecturã de-a lungul anilor în diverse locuri, în diverse forme și a fost de fiecare datã o experiențã revelatorie. Uneori vocile actorilor/actrițelor mã transportau atât de brusc într-o altã dimensiune încât am simțit nevoia sã închid ochii pentru a nu mã lãsa distrasã de nimic din mediul real înconjurãtor. Alteori privirea îmi rãmânea ațintitã pe buzele care rosteau cuvintele într-un soi de incantație și totul pierea în jur. Am trãit și nevoia acutã de a cãuta textul, de a-l citi, de a mã întoarce acolo pentru a regãsi experiența, pentru a descoperi dacã nu cumva mi-a scãpat ceva, oricât de mic. Am descoperit astfel
dramaturgi/dramaturge contemporane cu voci foarte puternice, autentice de care m-am îndrãgostit iremediabil. Am trãit spectacole lecturã în librãrii, printre rafturile cu cãrți, pe scene de teatru, în subsoluri sau alte spații care au devenit astfel purtãtoare de o energie specificã. Cu textul în fațã și atât, cu vreun element de costum sau o minimã
scenografie, cu luminã naturalã sau cu lighting design, spectacolul lecturã demonstreazã forța intrinsecã a textului. Un text bun va cuceri audiența prin ceea ce propune și va da șansa realizãrii unor spectacole cu suport valid și solid.

     Sunt spectacole lecturã care prin implicarea și ingeniozitatea artiștilor devin spectacole de sine stãtãtoare, spectacole lecturã care dau viaþã textului cu o intensitate care nu mai necesitã o dezvoltare suplimentarã. Un astfel de spectacol este „Frica în sân” de Laura Ivãncioiu, în regia lui Cosmin Panaite. Textul puternic, sensibil, cu un umor autentic și pe alocuri dureros, în întâlnirea cu actrițele și regizorul a dezvoltat o atmosferã care ține publicul cu sufletul la gurã, fãrã a deveni nici o clipã patetic. Un subiect greu - cancerul de sân, povești reale ficționalizate/dramatizate de Laura Ivãncioiu presãrate cu momente inspirate din postãri și comentarii de pe grupurile de femei care au fãcut mastectomii. Personajele își trãiesc drama, frica, revolta cu demnitate, interiorizat și cu atât mai profund. Un spot de luminã le însoțește. Un spot care le  subliniazã singurãtatea în fața suferinței, în fața necunoscutului. O luminã care pare cã nu le lasã sã fugã din fața realitãții necruțãtoare, o luminã care le poate condamna sau care le mai poate da o șansã. O luminã pe care o interiorizeazã pentru a-și trage din ea voința și puterea de a lupta. Cu boala, cu frica și cu lumea. Diana Lazãr, Cristina Florea, Delu Lucaci și Clara Popadiuc au dat voce gândurilor celor mai ascunse, neputinței, durerii, dezamãgirii, resemnãrii, revoltei acestor femei. Cu demnitatea simțirii și înțelegerii, cu demnitatea și respectul pentru toatã povara emoționalã pe care unele dintre femei sunt condamnate sã o care. Singurãtatea, stigmatul,  neînțelegerea, imposibilitatea consolãrii, umorul cu care fac haz de necaz, umorul ca armã cu care te aperi, umorul pe care te sprijini ca într-un baston ca sã mai faci un pas, umorul cu care te uiți înapoi și speri cã ai scãpat. O lansare de carte, un microfon, o femeie, un discurs, o lacrimã, o revoltã, o denunțare. Ea este îndepãrtatã. O pajiște verde. O femeie vorbește cu doamna doctor. „Sã mi le scoateți, doamna doctor, p-amândouã!” Un suflet de femeie, un zâmbet, o umbrã, o siluetã. O speranțã. Traverseazã pajiștea. Un chip de femeie. Ochii. Urechea. Gura.O privire. Un zâmbet. O siluetã. Privește înãuntru citind din jurnal. O femeie-orgasm. O femeie puternicã. Un glas. O voce de alin. O voce care hrãnește. O femeie cu un copil la sân. O femeie în fața ușilor deschise care anunțã lipsa. Iubirea care nu te lasã sã te prãbușești. Iubirea care te silește sã lupți. Așa cum le-a silit și pe altele înaintea ta. O femeie care cântã când lumea i se prãbușește din nou. O Femeie.
   Spectacolele lecturã sunt evenimente singulare, de cele mai multe ori. Întâlniri unice cu publicul. Spectacolul lecturã „Frica în sân” este mai mult spectacol decât lecturã, iar întâlnirea cu textul este mai relevantã decât orice campanie de conștientizare. Lasã o urmã, o urmã importantã în interior. Spectacolul lecturã „Frica în sân” ar trebui sã rãmânã în repertoriul teatrului, pentru cã este un produs artistic, pentru cã are relevanțã socialã și poate avea un impact considerabil pentru comunitate. Ar fi o pierdere sã rãmânã doar un eveniment izolat, așa cum pierdere pentru comunitate (pentru cei ce l-au vãzut și nu l-au mai putut revedea și pentru cei ce l-au ratat) este și mai-mult-ca-spectacolul-lecturã INSULTAȚI. BELARUS(IA) de Andrei Kureicik, traducerea Raluca Rãdulescu, regia Cosmin Panaite.
  Nu ratați spectacolele lecturã, sunt și mai efemere decât spectacolele de teatru, și uneori mai bune decât mari proiecte cu pretenții.

Sã dãm o viațã mai lungã spectacolelor lecturã!

Spectacol lecturã „Frica în sân” de Laura Ivãncioiu, regia Cosmin Panaite, cu Cristina Florea, Diana Lazãr, Delu Lucaci și Clara Popadiuc, atmosferã sonorã Horia Andrei Butnaru, video design Mihai Nistor, lighting design Sebastian Rațiu. Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava.
Luana Popa