Stiri
Întâlniri esenţiale în festival la Suceava
DE LUANA POPA,
Festivalul de teatru de la Suceava este mai mult decât un festival de teatru prin oferta de anul acesta. Dincolo de spectacole, ediţia de anul acesta este impresionantă prin oportunităţile pe care le-a creat prin întâlniri, conferinţe, dezbateri şi mese rotunde.
Întâlnirile cu oameni din afara comunităţii, cu specialişti, cu perspective şi puncte de vedere diferite, cu alte culturi sunt întâlniri esenţiale pentru dezvoltarea culturală a unei societăţi. Autori, critici, traducători, regizori, directori de teatru, profesori, reprezentanţi a instituţiilor de cultură, jurnalişti, invitaţi din ţară şi din străinătate s-au întâlnit la Suceava şi cu Suceava. Au împărtăşit din experienţa lor, au creat punţi de comunicare, au deschis porţi, orizonturi, au creat un fundament pentru colaborare şi au validat fenomenul cultural care se dezvoltă aici. Au dăruit experienţe, cuvinte, modele. Este un schimb important de idei, de percepţie.
E uşor să aluneci într-un soi de autosuficienţă într-o comunitate mică, e uşor să te laşi fermecat de propriile opinii, de propriile realizări, e la fel de uşor să te laşi deziluzionat de propriile eşecuri, de obstacole, de decepţii, când nu ai acces decât la ele. Aceste întâlniri ne oferă şansa de a ne extrage din clişeele de genul „e bine aşa rău cum e”, „la noi nu se poate mai mult că n-avem buget, că n-am oameni, că n-am public, că n-avem…”, „noi suntem cei mai buni, cine spune că nu suntem e prost”. Aceste întâlniri creează o fereastră prin care să înţelegem ce facem bine şi ce nu, că nici afară nu e numai lapte şi miere, că e nevoie de pasiune şi muncă multă, că nimic nu se dă ci se munceşte pentru asta, că nimic nu se întâmplă peste noapte şi că eşecurile sunt parte din experienţă.
„Naşterea unui teatru este un lucru formidabil. (…) Timpul de implementare a unui teatru în comunitate este de cinci, zece ani. Minuni nu se pot întâmpla. Este ca o pată de ulei, în sensul bun, care pătrunde în comunitate şi durează. Numai prin durată va însemna ceva.” (Mihai Măniuţiu)
Din 2013, în fiecare an, Matei Vişniec invită la Suceava oameni care au ceva de spus, de împărtăşit, de dăruit şi care pleacă dorindu-şi să revină. George Banu şi Constantin Chiriac au revenit. Împreună cu alţi invitaţi (dintre care amintesc doar câteva nume): Mihai Măniuţiu, Serge Barbuscia, Salvatore Caltabiano, Beppe Rosso, Alain Timar, Emile Lansman, Evelio Minano Martinez, Jozefina Komporaly, Oltiţa Cîntec, Andrei Cornea, Sever Voinescu au dezbătut tema de anul acesta a festivalului „Teatrul şi democraţia” şi alte teme care derivă din aceasta: „Teatrul şi simbolurile sale”, „Teatrul şi spiritul timpului”, „Teatrul în cetate: şcoală a democraţiei şi dimensiune identitară a Europei”, „Teatrul fără frontiere”, „Teatrul documentar – imersiunea esteticului în social”.
Din 2013, Matei Vişniec aduce oameni care inspiră. Inventează şi reinventează cuvinte care să deschidă ochi, urechi, minţi, ferestre către lumile pe care ni le dorim. Perseverent, neobosit, inventează instrumente şi manuale de utilizare. Cuvântul, arta, rezistenţa prin cultură… Şi iată că avem teatru la Suceava, avem festival de teatru la Suceava!
„Avem nevoie de teatru ca să dezlegăm împreună noduri existenţiale. Teatrul este un sufleur care trăieşte în fiinţa noastră. Ori de câte ori rămânem fără glas, el aprinde o torţă şi ne conduce şi mai adânc în labirintul nostru interior.” (Matei Vişniec)
S-a vorbit despre teatru, s-a vorbit despre democraţie, s-a vorbit despre valori comune şi identităţi, s-a vorbit despre cultură, despre şanse, despre oportunităţi, despre unde suntem, despre unde ne dorim să ajungem şi despre cum şi ce putem face să ajungem acolo. Vom continua să vorbim despre fiecare invitat, pentru că fiecare invitat a adus şi a lăsat ceva important la Suceava. O frântură din istoria personală, o frântură din experienţa sa, o idee, o perspectivă nouă, o cărămidă în plus la fundaţia unei construcţii culturale care să dureze.
2 / 2
Teatru in cetate
