Stiri
„Occidental express”
https://www.crainou.ro/2018/10/04/occidental-express/
DE LUANA POPA,
Trupa Trap Door Theatre Chicago a revenit în Suceava după 6 ani tot cu un spectacol bazat pe textele lui Matei Vişniec.
Dacă în 2013, în cadrul celei dintâi ediţii a festivalului „Zilele Matei Vişniec”, americanii au uimit publicul sucevean cu spectacolul „Cuvântul progres rostit de mama sună teribil de fals” de Matei Vişniec, regia István Szabó K., într-un spaţiu neconvenţional, acum, la început de octombrie, au jucat pe scena teatrului sucevean ce poartă numele dramaturgului.
Spectacolul „Occidental express”, în regia aceluiaşi István Szabó K., i-a avut în distribuţie pe Dennis Bisto, Gary Damico, Michael Garvey, Emily Nichelson, Beata Pilch, Mike Steele, Nicole Wiesner. Din echipa de producţie fac parte şi Nick Awde şi Daniela Silindean (traducere), Florina Bellinda Vasilatos, alături de István Szabó K. (costume şi scenografie), Ovidiu Iloc şi Danny Rockett (muzica). Scenariul spectacolului este realizat de Daniela Şilindean şi István Szabó K.
Trupa se află într-un turneu care a început la Budapesta, a continuat cu Oradea, Satu-Mare, Braşov, Suceava, Iaşi şi se va încheia la Chişinău.
Regizorul István Szabó K. este la a treia colaborare cu trupa din Chicago în abordarea un text al lui Matei Vişniec, primele două fiind „Cuvântul progres rostit de mama sună teribil de fals” şi „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal”.
Fascinaţia echipei faţă de universul teatral al lui Vişniec se vede în modul în care este construit spectacolul. Având la bază piesa „Occident Expres”, scenariul (realizat de Daniela Şilindean şi István Szabó K.) include şi alte fragmente din opera dramatică („Cabaretul cuvintelor”, „În viaţa mea n-am citit o carte scrisă de un ucrainean”) şi poetică a lui Matei Vişniec.
Trap Door Theatre a construit un spectacol tulburător, un univers halucinant în care „discursul fără gramatică” a subliniat subtil şi cu umor un sistem, o societate, o istorie.
Scenografia minimalistă, extrem de expresivă şi sugestivă, conturează o lume în care raţionalul se împleteşte cu absurdul într-o realitate de necontestat. Scenele se succed, aparent fără nicio legătură între ele, ilustrând biografii întunecate ale unor personaje care întruchipează fragmente de oameni, oameni ce vor fi fost întregi, iar acum, ciuntiţi de istorie, îşi caută rostul printre iluzii.
Episoade stranii se leagă între ele printr-un fir invizibil, prin puterea cuvântului, prin întunecimea apăsătoare a istoriilor comune, construindu-se astfel o lume fantasmagorică, în care actorii schimbă personajele, adăugând parcă un nou nivel de emoţie fiecărei scene.
Descompus şi descifrat cu minuţiozitate, ca mai apoi să fie reconstruit şi recodat, spectacolul creează, detaliu cu detaliu (ca într-un vis, în care totul este posibil, în care oricât de iraţional ar fi ceea ce se întâmplă totul decurge firesc), o imagine teribilă a ceea ce a fost, a ceea ce încă este o oglindă spartă care reflectă cu tulburătoare frumuseţe urâţenia lumii.
