de LUANA POPA
Teatrul Municipal „Matei Vişniec” Suceava a fost gazda unei întâlniri eveniment organizate de Institutul Francez Iaşi şi Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava.
„Au fil des mots” reprezintă o serie de întâlniri în jurul poeziei în care cuvântul este esenţial, cuvântul este principalul actor, cuvântul în relaţie cu arta, puntea de legătură dintre arte – muzică, dans, arte vizuale, pictură, fotografie. „Un fir care uneşte imagini şi emoţii, un fir uneori fragil, alteori solid, dar mereu acolo.” Aceste întâlniri îşi propun să aducă în atenţia publicului larg poeţi consacraţi din spaţiul francofon şi românesc, dar şi tineri autori la început de drum.
Muriel Augry-Merlino, directoarea Institutului Francez Iaşi, a moderat întâlnirea cu poeta Cécile Oumhani. Johannes Onesciuc, la pian, a punctat cu trei reprize muzicale, începând cu compoziţiile lui Ludwig van Beethoven şi continuând cu cele ale lui Frédéric Chopin, Yann Tiersen, Yiruma.
Muriel Augry-Merlino are un parcurs multicultural şi cuprinde o varietate de experienţe profesionale la cel mai înalt nivel. Doctor în literatură şi civilizaţie franceză, Cavaler al Ordinului Palmelor Academice, are şi un puternic parcurs literar, publicând numeroase eseuri de critică literară, nuvele şi volume de poezie.
În cadrul întânirilor „Au fil des mots”, Muriel Augry-Merlino a propus un dialog cu Cécile Oumhani, „o mare poetă şi o persoană de o rară sensibilitate”. Născută în Belgia, cu tată francez şi mamă britanică, a crescut în două culturi, în două limbi. Cécile Oumhani a vorbit despre dualitatea care i-a marcat existenţa personal şi profesional. Dualitatea ca sursă de bogăţie, de creativitate, dar şi ca generatoare de dureri, răni provocate de absenţă şi separare a spaţiilor. „Simt că, în general, căutăm în scris un fel de reparaţie simbolică, de vindecare a durerii, a rănilor. (…) Călătoriile oferă o deschidere, o bogăţie, dar, în acelaşi timp, plecarea, separarea pe termen lung provoacă o durere”. A descoperit magia cuvintelor de mic copil, când singura legătură cu o parte a familiei mutată în Canada se păstra prin intermediul scrisorilor. Prin puterea cuvintelor din scrisorile pe care mama i le citea a învăţat să viseze, cuvinte care descriau sentimente, dorul şi viaţa celor de departe. Prin cuvinte a văzut peisajele despre care se vorbea în scrisori.