Stiri
Weekend cu Micul Prinț - Revista ATENEU
Weekend cu Micul Prinț - un articol apărut în Revista Ateneu - ediția lunii octombrie 2021 și este semnt de criticul de teatru Carmen Mihalache.
Timpul face ce ºtie el mai bine, trece repede, ºi uite-aºa s-au împlinit 6 ani de la înfiinþarea teatrului sucevean, prilej de sãrbãtoare, aºadar, chiar în vremurile astea mohorâte, când unde te duci, unde te-ntorci, tot de ravagiile pandemiei, care ne-a dat viaþa peste cap, auzi. Astfel cã, într-un sfârºit blând, însorit, de septembrie (în zilele de 24-26), s-a desfãºurat „Festivalul de weekend. 6 ani de teatru la Suceava“, care s-a bucurat de un real succes, sala Teatrului „Matei Viºniec“ fiind mereu plinã. Gazdele au invitat la sãrbãtoarea lor ºi alte trupe, cu spectacole: Teatrul Dramaturgilor Români din Bucureºti („Despre tandreþe“, de Matei Viºniec; regia, Felix Alexa) ºi Teatrul pentru Copii ºi Tineret „Vasilache“ din Botoºani (cu „Povestea regelui supãrat pe clovn“, de Matei Viºniec; regia, Gelu Râºcã), iar sucevenii s-au prezentat cu „Micul Prinþ“, dupã Antoine de SainteExupéry, recenta lor premierã. Nu a lipsit nici muzica de la acest eveniment, Colegiul de Artã „Ciprian Porumbescu“, în colaborare cu Alianþa Francezã din Suceava, oferind publicului un sensibil ºi variat recital de „Euphonies francophones“. Festivalul a inclus ºi un moment special: un colocviu dedicat memoriei regretatului mare actor ºi animator de teatru care a fost Ion Caramitru. Masa rotundã, la care s-a evocat figura lui Ion Caramitru ºi s-a vorbit despre rolul sãu major în cultura românã, a fost moderatã de scriitoarea Carmen-Veronica Steiciuc, directoarea teatrului sucevean, ea avându-i invitaþi pe criticii Cãlin Ciobotari, pe subsemnata ºi pe Marius Rogojinschi (actor, regizor, directorul Teatrului „Vasilache“ din Botoºani). S-au spus multe lucruri interesante, s-au rechemat amintiri legate de unele întâmplãri speciale sau de relaþiile personale ale participanþilor la colocviu cu marele actor dispãrut, creionându-se imaginea unui om de o excepþionalã valoare, care a marcat o întreagã epocã teatralã în România. Plecarea lui precipitatã, care a tulburat ºi îndurerat pe toatã lumea care l-a preþuit (înþelegând exact anvergura personalitãþii sale), a lãsat un gol imens, asupra acestui trist, de neocolit adevãr convenind toþi participanþii la dezbatere. ªi acum mã voi opri la „Micul Prinþ“, un musical-visual experience, în direcþia de scenã ºi muzica lui Tibor Cári. Sigur, un spectacol dupã cunoscuta carte a lui Antoine de SaintExupéry, devenitã un adevãrat mit, e o ideee bunã. Pentru cã, oricând, aceastã poveste fermecãtoare îþi spune ceva profund ºi mereu actual despre condiþia umanã. Scrisã în tradiþia franþuzeascã a acelor „contes philosophiques“ (vezi Voltaire cu al sãu „Candide“, dar nu numai), în care recunoºti ºi ideile platoniciene, ºi pe cele ale lui Pascal în vorbele spuse de Vulpe, devenite un citat celebru din literaturã: „Esenþialul e invizibil pentru ochi. Bine nu se vede decât cu inima“. Fãrã nicio îndoialã, „Micul Prinþ“ este evergeen. Din 1943 când a apãrut, în timpul rãzboiului, fiind consideratã ceva nesemnificativ atunci, aceastã cãrticicã a înflãcãrat ºi minþile multor creatori de teatru, dramatizãrile poveºtii stând la baza unor spectacole în diferite formule, mai nou, în genul musical ºi cu proiecþii video, foarte la modã acum ºi la noi. Pentru spectacolul sucevean, dramatizarea ºi versurile au fost semnate de Cezara Fantu, care a fãcut un lucru bun, asigurând suportul textual (cu trimiteri ºi la stãri de fapt din lumea contemporanã) al unei montãri care mixeazã mai multe procedeee, mijloace de expresie, light ºi visual designul lui Eröss László având un rol important. Poiecþiile sunt frumoase ºi expresive, la fel desenul animat al Micului Prinþ (vocea, plinã de candoare, aºa cum trebuia, este a elevului Luca-Gabriel Morar), animaþia aparþinându-i lui Nagy Klementina. În rolul aviatorului-povestitor este Rãzvan Bãnuþ, cu o interpretare plãcutã, plinã de naturaleþe, toþi ceilalþi actori: Bogdan Amurãriþei, Horia Butnaru, Cristina Florea, Diana Lazãr, Delu Lucaci, Alexandru Marin, Cãtãlin-ªtefan Mîndru, Cosmin Panaite, Clara Popadiuc ºi Tamara-Ioana Ursache particularizându-ºi personajele convingãtor. O remarcã specialã aº face pentru Vulpea Cristinei Florea, a cãrei prezenþã scenicã ºi voce puternicã, frumos modulatã, sunt admirabile. Desigur, muzica înzestratului compozitor Tibor Cári sunã minunat, aºa mã ºi aºteptam, la talentul ºi experienþa sa, decorul ºi costumele realizate de Alina Dincã-Puºcaºu aratã bine, miºcarea scenicã e conceputã de o profesionistã recunoscutã, Victoria Bucun. Totuºi, acestui spectacol i-ar mai fi trebuit ceva, ºi anume o regie mai aplicatã, cu un decupaj precis, cu o idee pregnantã ºi un final adevãrat, care sã nu te lase cumva nedumerit. Vizual, montarea e reuºitã, imaginile cu dunele auriu-roºcat de nisip, florile, baobabii, crepusculul ºi stelele rotitoare sunt minunate. ªi este de aplaudat energia tinerei trupe sucevene, una talentatã ºi dornicã, pasionatã de noi experienþe scenice, care s-a strãduit sã transmitã magia unei poveºti (cu simboluri, cu personaje-metaforã) despre prietenie, dragoste, tainele sufletului, cãlãtorii ºi experienþe iniþiatice, despre cunoaºtere ºi despre obtuzitatea, ciudãþenia oamenilor mari, în contrast cu puritatea ºi candoarea unui micuþ ºi misterios personaj coborât de pe un asteroid.
